Fotografia in pasi mici – Timpul de expunere

Am ales ca primul articol din aceasta serie sa fie despre Timpul de expunere. In primul rand pentru ca este un reglaj care nu influenteaza direct alti parametri ai aparatului si in al doilea rand pentru ca este legat direct de una din cele mai mari probleme cu care se confrunta fotografii neinitiati.

Asadar, timpul de expunere reprezinta intervalul de timp in care obturatorul sta deschis si expune senzorul la lumina. In esenta, o  fotografie este obtinuta prin expunerea senzorului la lumina. CE vede senzorul, sa transforma in fotografie. Dar pe langa asta, mai conteaza si CAT TIMP se uita senzorul la acest CE. Exact acel CAT TIMP reprezinta timpul de expunere.

Timpul de expunere poate sa varieze destul de mult de la un aparat foto la altul, dar un interval intalnit mai des este 30s – 1/4000s. Asta inseamna ca senzorul poate fi expus la lumina intre 30 de secunde si 1/4000 dintr-o secunda.

Ca sa intelegeti mai bine treaba cu 1/4000, ganditi-va asa: Luati o secunda si impartiti-o in 4000 de subunitati. O expunere de 1/4000 inseamna ca senzorul vede lumina cat timp dureaza una din cele 4000 de subunitati (adica 0.00025 de secunde).

La capatul opus exista expunerea maxima care la majoritatea aparatelor (fara sa fie o regula general valabila) este de aproximativ 30s. Asta inseamna ca obturaturul se deschide si expune senzorul la lumina – si implicit la imaginea capturata – timp de 30 de secunde. La aparatele foto DSLR, timpul de expunere poate fi crescut peste 30s prin atasarea unui declansator extern.

Timpul de expunere este o setare care se leaga in mod direct de cantitatea de lumina pe care o aveti la dispozitie. Cu cat aveti mai multa lumina, cu atat este necesara o expunere mai scurta. Astfel ca ajungem la una din intrebarile frecvente pe care spuneam ca o sa le tratam in aceasta serie de articole.

De ce imi ies fotografiile miscate?

Desi raspunsul este ceva mai nuantat, in 90% din cazuri cauza este aceeasi: lumina slaba. De multe ori ne aflam intr-un mediu in care pentru noi este suficienta lumina (cum ar fi intr-o incapere, pe timp de zi). Asta nu inseamna ca este suficienta si pentru aparatul foto. In functie de o gama destul de variata de setari, un aparat foto poate sa se descurce sau nu cu cantitatea de lumina furnizata.

Majoritatea aparatelor mai noi (chiar si compactele) ofera pe ecran informatii despre fotografia care urmeaza sa fie facuta. Daca timpul de expunere este mai mare de 1/50 (de exemplu 1/25, 1/10 sau chiar 1.2) aveti sanse foarte mari ca fotografia sa iasa miscata.

Pentru cei care sunt posesori de DSLR, exista o regula care va ajuta sa determinati timpul de expunere minim pentru a nu avea imagini miscate. Asadar, daca folositi o distanta focala (vom discuta despre asta intr-un articol viitor) de 50mm, este bine sa aveti un timp de expunere de cel putin 1/60s. Daca distanta focala este 200mm, se recomanda un timp de expunere de cel putin 1/250s.

Din nou, aceasta regula nu este general valabila, dar este un reper destul de bun pana va obisnuiti cu aparatul vostru si incepeti sa-i cunoasteti limitele.

Cum stiu ca timpul de expunere setat este suficient? Cele mai multe aparate foto au un exponometru. Acesta foloseste un indicator sub forma de scala de la -2 la +2 pentru a arata daca fotografia care urmeaza sa fie facuta va fi subexpusa sau supraexpusa. Ideal este exponometrul sa arate 0 (zero). Astfel aveti cele mai mari sanse ca fotografia sa fie luminata asa cum trebuie.

Asadar, pentru poze cat mai clare scopul este obtinerea unui timp de expunere cat mai mic. Pentru a face asta fara sa afectam luminozitatea fotografiei, trebuie sa compensam din celalalte setari ale aparatului. Deocamdata doar le enumar; urmeaza sa le studiem pe fiecare in parte in articolele viitoare.

1. Crestem cantitatea de lumina. Putem sa facem asta in doua moduri.
   1. Deschidem diafragma obiectivului cat mai mult. Asta ajuta la captarea unei cantitati cat mai mari din lumina existenta.
   2. Suplimentam cantitatea de lumina disponibila. Cand lumina ambientala nu este suficienta, suplimentam; pentru asta se pot folosi o gama larga de solutii de iluminare. Cel mai des folosit este blitzul (incorporat sau extern).
2. Crestem sensibilitatea senzorului la lumina. Cu cat senzorul este mai sensibil la lumina, cu atat timpul de expunere de care are nevoie va fi mai mic. Vom vedea intr-un articol viitor ca acest procedeu are si alte implicatii, dar sa nu intam acum in detalii

Si daca totul se reduce la timpi de expunere cat mai mici, de ce mai exista cei mari? Pai, lucruruile nu sunt atat de simple. Timpul de expunere mic este util pentru situatiile de miscare sau de point & shoot, dar exista aplicatii diverse pentru timpii de expunere lungi.

Eu ma declar fan al Long Exposure Photography din mai multe motive. Unul din ele este pentru ca mi-a permis sa obtin genul acesta de fotografii. Doar ca pentru asta va trebui sa adauga si un trepied, pentru ca orice sistem de stabilizare are limitarile sale.

Asadar, cu ce trebuie sa ramaneti din acest articol?

• Folositi exponometrul. De cele mai multe ori va da o idee destul de buna despre cantitatea de lumina care intra in aparat.
• Pentru fotografii stabile folositi timpi de expunere cat mai mici.
• Daca nu aveti suficienta lumina, suplimentati cu surse externe si/sau cresteti sensibilitatea (ISO) a senzorului.
• Daca vreti sau aveti nevoie sa folositi timpi de expunere mari, folositi un instrument de stabilizare al aparatului (de obicei trepiedul).

Subiectul este mult mai bogat si mai nuantat decat se vede in acest articol. Daca mi-a scapat ceva sau aveti intrebari suplimentare despre acest aspect al tehnicii fotografice, nu ezitati sa folositi comentariile sau sectiunea Intreaba-ma.