Ascultați-mă puțin, știu că sună aiurea. 2022 a fost anul în care criza de semiconductori a continuat, anul în care lanțurile de aprovizionare încă nu și-au revenit. Și anul în care mașinile noi și Second Hand parcă s-au scumpit mai mult ca niciodată. A… și chiar dacă ai bani de o mașină nouă, trebuie să aștepți 6-8, poate și 12 luni după ea.
Asta e ceea ce eu numesc “industria auto”. Și da, 2022 n-a fost cel mai bun an. Dar haideți să vorbim puțin despre “peisajul auto / lumea auto”. Să ne uităm la tendințe, nu la statistici.
Iar tendința anului 2022 a venit cu ceva important. Cu niște semne că producătorii auto încep să-și aducă aminte de publicul lor. Legislațiile de emisii și eficiență încă sunt acolo. Dar pare că industria auto nu se mai mai uită DOAR la asta.
Un pic de context pentru cei care nu țin pasul cu industria auto și ce se întâmplă. În ultimii ani reglementările privind emisiile au devenit atat de stricte (mai ales in Europa), încât toți producătorii au început sa se concentreze pe mașini practice și eficiente: electrificare, reducerea capacității cilindrice, și tot ce s-a mai putut. Pe deasupra, parcă se vede mai mult ca oricând o tendință de tăiere a costurilor și maximizare a profitului.
Toate astea au însemnat că mașinile au devenit plictisitioare. Cu câteva excepții de la mărci mai scumpe, totul începuse să vină echipat cu motoare în 4 cilindri de capacitate mică sau 3 cilindri de capacitate și mai mică. Electrificate mai mult sau mai puțin; hibridizate cu sau fără încărcare… aproape nimic nu mai trezește emoții.
Toate astea până anul trecut. Când parcă producătorii auto și-au adus aminte că au nevoie și de “Halo cars”. De modele aspiraționale care să nu se vândă neapărat în numere mari, dar să le ducă numele mai departe. O să dau câteva exemple mai jos și o să vedeți că nu mă refer neapărat la mărci scumpe care produc hypercars.
Toyota GR Corolla
În principiu, trenul de rulare nu e nou. A fost lansat prin 2020 când a aparut pe piață Toyota GR Yaris. Și atunci lumea auto a început să spere că Toyota nu și-a uitat istoria de mașini performante. Ca si GR Yaris, GR Corolla are un motor in 3 cilindri de 1618 cmc.
Deci Toyota se întoarce la mașini care produc emoții, dar cu motoare în 3 cilindri de 1.6l? Dacă o zici asa, nu sună prea bine. Dar motorul produce 300 cp și e cuplat la sistemul de tracțiune integrală GR-Four, dezvoltat de Toyota pentru WRC. Și aici nu e situația aia, unde un producător spune “am luat ce am invățat în WRC și am aplicat aici”. GR Yaris chiar a fost construit ca mașină de omologare pentru ca Toyota să poată concura cu mașina in WRC. Iar GR Corolla e doar fratele mai mare care se vinde pe piața din SUA.
De ce important pentru mine? Pentru că arată că Toyota nu a făcut doar cele 2500 de GR Yaris pentru a omologa masina în WRC. A pornit o linie de producție care înca le mai face și a investit în acest GR Corolla pentru piața Americană. Mie asta îmi spune că ei încă mai vor sa vândă mașini pentru entuziaști.
Si mai e un motiv. Pentru că atunci când au apărut primele zvonuri despre GR Corolla, se știa că se va vinde numai în SUA. Dar se mai specula și că sistemul GR-Four ar putea să ajungă în Europa pe niște variante mai cuminți de Corolla Touring. Vă dați seama cât ar fi de tare? O Toyota Corolla break, dar cu sistem de tracțiune integrala de WRC? Și dacă vine “doar” cu un hibrid de 200 și ceva de cai, tot ar fi o opțiune interesantă.
Mazda CX-60
Bun, e un SUV cam greoi si presa auto nu a fost prea impresionată de anumite detalii din ținuta ei de drum. Deci, e o dezamagire? Poate… dar eu nu mai uit la modelul ăsta, ci la ce aduce el de la Mazda.
Aduce o nouă arhitectură cu motoare longitudinale. Asta le permite, de exemplu, să monteze suspensii dublu braț pe puntea din față. Aduce motoare cu 6 cilindri în linie de capacitate mare: 3.0l Benzină și 3.3l Diesel. Iar în 2023 tocmai a fost lansat CX-90, cu motor de 3.3l Benzină; dar numai pentru piața din SUA.
Da, mai trebuie un pic de răbdare. CX-60 a fost lansat deocamdată doar în versiunea PHEV (pentru că Europa e înnebunită după mașini electrificate). Modelul ăsta e cam greoi și nu pare sa pună în evidență aproape niciun avantaj al noi arhitecturi longitudinale.
Dar din nou, eu mă uit la ce înseamnă el pentru Mazda. Mă uit la modelul 3.0 Benzină (care probabil va fi un SkyActiv-X). Și mă uit mai ales la următorul sedan de segment D (adică Mazda 6). Încă nu se știe dacă el va mai exista. Unii spun că nu. Dar puteți să vă imaginati? Un Mazda 6 cu motor longitudinal de 3 litri? Și să mai fie și inspirat din conceptul ăsta?
Dacă ar fi să visez acum la o mașină care nu există înca, asta ar fi. Evident, vorbim de mașini pentru muritorii de rând. Nu despre Aston Martin Valkyrie, sau alte hypercars.
Mercedes AMG One
Mașina asta trebuia sa apară prin 2019. Dar dezvoltarea ei a durat mai mult decat se așteptau inginerii. Parțial pentru că a venit Pandemia; dar nu ăsta a fost factorul principal. Problema este că Mercedes s-a încăpățânat să folosească trenul de rulare de pe monopostul de Formula 1: un V6 de 1.6l, cu MGU-H și MGU-K. Doar că în Formula 1 se lucrează cu alte toleranțe și alte așteptări.
Motoarele de F1 au relanti la vreo 5000 rpm. Pentru AMG One, au reușit să-l coboare pe la 2000rpm, dar tot foarte mult pentru o mașină de stradă. Asta e doar una din provocările pe care le-au avut. Au fost multe altele, dar s-au încăpățânat să ducă proiectul pană la capăt. Și se estimează ca și la prețul de 2.5 milioane de EURO, Mercedes nu va face profit cu mașinile astea. Sunt în număr prea mic și costurile de cercetare și dezvoltare au fost mult prea mari.
Dar tocmai de-asta mă bucur că există. Mă bucur că producătorii încă mai investesc în modele care să le scrie numele în istorie. Asta e o investitie a Mercedes (si altora ca ei), nu pentru următorii 5 ani. Ci pentru următorii 20-30 de ani. Când despre unele mărci se va spune că au intrat în anonimat în anii 2000 și că ultimul lor model spectaculos a fost lansat înainte de criza din 2008, Mercedes nu va fi pe lista aia. Pentru că în 2022, ei scoteau prima (și poate singura) mașină de Formula 1 omologată pentru drumuri publice.
Ferrari Purosangue
Un SUV de la producătorul care a jurat mai demult ca nu va intra niciodată în cursa asta prostească. Si mi-ar fi plăcut să nu intre; sau mai bine zis, să nu fie nevoiți să intre.
Dar adevărul este ca piața dictează. Mai exact, piața este dictată de către consumatori. Iar consumatorii vor SUV-uri. De la Bentley, Lamborghini, Rolls Royce. Dar și de la VW pe platforma de Polo sau Kia pe platforma de Rio. Oricât de mic, numai SUV sa fie.
Și în această piață, mă bucur ca Ferrari a decis să se adapteze. Mă bucur, pentru că Porsche a decis să se adapteze când a lansat Cayenne (și mai apoi Macan). Și le-a prins bine. Citeam un interviu cu un reprezentant al Porsche și spunea că SUV-urile au salvat compania. Singurul motiv pentru care ne putem bucura în continuare de modelele 911 GT3 RS sau Cayman GT4 RS, este pentru că sunt finanțate din vânzările de Cayenne și Macan.
Dacă asta trebuie să facă și Ferrari ca să poată produce în continuare mașini sport, atunci fie. Eu sunt de acord. Și hai să fim serioși. Purosangue aproape că nu e SUV. E mai mult un Coupe cu gardă la sol mare. E de departe cea mai elegantă implementare a unui SUV din partea oricărui producător cu traditie.
Porsche 911 Dakar și Lamborghini Huracan Sterrato
Două mașini care n-au neapărat legătură una cu alta, dar ideea e aceeași. Porsche a lansat 911 Dakar și Lamboghini a lansat Huracan Sterrato. Ambele sunt mașini sport (super-sport, aș putea spune), modificate pentru a merge pe teren accidentat.
De ce sunt importante aceste două mașini? Din același motiv pe care-l spuneam la începutul articolului: ele nu există din motive raționale. Există pentru că se poate. Și pentru că mașinile au fost mereu și despre senzații tari, nu numai despre practicalitate. Și sper să rămână așa și în era mașinilor electrice.
Nissan Z
Mașina asta e un succesor al modelelor 350Z și 370Z făcute celebre de jocul Need for Speed de-a lungul anilor. Bine, pentru pasionatii auto are o istorie mult mai lungă, mergând până la modelele Nissan 280ZX (Fairlady).
De ce e important acest model? Pentru că predecesorul său Nissan 370Z, a intrat în producție în 2008. Deci înainte de criza economică mondială. Și de atunci, de mai bine de 10 ani, Nissan nu prea a mai scos nimic în segmentul sport. Au continuat să vandă modelul GT-R, dar și acela e vechi tot de prin 2009 (cu mici revizii).
Asta înseamnă ca și Nissan a văzut oportunitatea de a se întoarce către mașinile pentru entuziaști. Au folosit acelasi motor V6 de pe 370Z, dar l-au rafinat suficient încât să-l aducă în 2022 și au trecut pe un design retro-future care pare sa prinda foarte bine în ultima perioadă.
Concluzie
Astea sunt doar câteva exemple care mi-au venit în minte acum. Probabil mai sunt niște modele importante lansate anul trecut, care nu sunt cuprinse aici. Și după cum vedeți, lista e diversă. Cu mașini exotice și mașini normale.
Dar esenta e aceeași. Industria auto pare să se adreseze din nou entuziastilor. Celor care aleg să cheltuie bani nu numai din motive rationale, ci pentru că un anume model le “spune” ceva. E un segment valoros, pentru ca sunt oamenii care vor trece cu vederea peste anumite dezavantaje ale unei mașini. Totul pentru “acel ceva”.
Poate e doar un ultim hei-rup pentru o industrie care vede că motoarele cu combustie internă sunt pe cale de dispariție. Dar nu prea cred. Sunt prea mulți bani investiți în cercetare și dezvoltare pentru așa ceva.
Eu? Eu aștept. Aștept să văd care din acești producători va scoate mașina aia care atinge o coardă emoțională. Ceva ce-o să vreau să cumpăr și să păstrez mult timp. Genul ăla de mașină pe care să mă încăpătânez să o repar când toate celelalte mașini din jur vor fi – probabil – electrice.
