Inca de cand am scris articolul acesta, mi-am propus sa urmaresc piata apratelor foto mirrorless. Cred ca e doar o chestiune de timp pana cand vor fi adoptate de comunitatea foto de non-profesionisti. Nu vorbim inca de cei care traiesc din fotografie, ca acolo e alta poveste.
In ciuda faptului ca a fost lansat cu aproape un an in urma (prin mai 2012), Olympus OM-D continua sa fie unul din cele mai importante aparate foto mirrorless de la ora actuala.
De ce? Pentru ca a revolutionat definitia acestei game si pentru ca azi, ca si atunci, e unul din cele mai reusite modele de pe piata. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Voi argumenta aceste afirmatii pe parcursul review-ului.
Specificatii
- Senzor CMOS de 17.3 x 13.0 mm si rezolutie 16.1 MP
- Corp din aliaj de magneziu
- Sensibilitate ISO intre 200 si 25600
- Timp de expunere intre 1/4000 si 60s
- Fotografiere in rafala cu pana la 9 cadre pe secunda
- Ecran tactil OLED, de 3 inchi ce poate fi rabatat
- Vizor electronic cu ajustarea dioptriei si luminozitatii
Constructie
Unul din principalele motive pentru care consider modelul OM-D revolutionar, este felul in care a fost conceput body-ul. Am mai spus asta si inainte, dar nu stiu daca am mai scris-o undeva: daca vor sa fie luate in serios, mirrorless-urile trebuie mai intai sa se comporte serios.
Asta inseamna ca producatorii trebuie sa se rupa de trend-ul aparatelor cu aspect vintage si sa incerce sa se impuna pe piata cu un aparat care sa si arate ca si cum se poate lupta cu un DSLR. De ce am adus vorba despre asta? Pentru ca Olympus OM-D a reusit acest lucru.
Chiar daca body-ul pastreaza aspectul vintage, nu s-a facut niciun compromis la capitolul functionalitate. Ba chiar (si stiu ca o sa-mi sara multi in cap pentru afirmatia asta) OM-D are o constructie mai orientata catre fotograf decat unele DSLR-uri; o sa vedeti ce vreau sa spun cu asta, dar nu aici, ca nu vreau sa amestec capitolele.
Aparatul este facut din aliaj de magneziu, deci nu se poate pune problema materialelor de proasta calitate si este chiar si rezistent la praf si conditii meteo grele. Atentie, aparatul nu e subacvatic; dar daca ploua puteti sa-l scoateti din geata pentru cateva poze fara sa va temeti ca ramaneti fara el.
Ce nu are Olympus OM-D la capitolul constructie este aderenta, adica… grip. Fiind obisnuit cu D90-ul meu, OM-D mi s-a parut mai greu de… apucat. Trebuia sa am grija cum il tin ca sa nu-mi scape printre degete. Dar sa ne intelegem, aici vorbim de preferinte, iar mie imi plac apratele mari si grele. Nu ma intrebati de ce, pur si simplu asa imi plac mie.
Chiar si asa, nu pot sa nu vad avantajul unui aparat foto mic si portabil, in comparatie cu DSLR-ul meu. L-am purtat cateva zile dupa mine, impreuna cu trei obiective (dintre care unul de 70-300mm) si tot ocupa mai putin decat D90-ul meu cu obiectiv de kit si un 50mm.
In conditiile astea, cred ca daca as face o tura pe munte as prefera sa iau un mirrorless si sa fiu atent la cum il tin, in loc sa duc la gat 1kg sau mai mult de echipament foto.
Senzor
Pentru mine sensorul este una din componentele de baza cand vine vorba de aparate foto. E primul lucru la care ma uit atunci cand compar diferite modele si imi influenteaza deciziile mai mult decat alte specificatii. Nu stiu daca e bine sau nu, dar asa fac eu.
Deci cum sta Olympus OM-D la acest capitol? Sa nu uitam ca este in format 4/3, deci nu ne putem astepta la dimensiuni APS-C. Chiar si asa, am avut o presimtire ca vor fi capitole la care va fi peste aparatul meu; si asa a fost. O sa ajungem si acolo.
Rezolutia de 16.1 MP este suficient pentru nevoile unui amator (fie si unul pasionat). Am constatat ca in multe situatii in care nu aveam teleobiectivul montat, am putut sa folosesc crop-ul fara sa pierd calitate; asta tocmai datorita dimensiunilor generoase ale fotografiei.
Testul de zgomot
Sunt un fan al senzorilor cu suprafata mare pentru ca – in teorie – ofera zgomot mai putin la valori ISO mari. Insa tehnologia evolueaza si producatorii fac senzori si motoare de captura din ce in ce mai avansati.
Zgomotul de imagine este unul din capitolele la care Olympus OM-D s-a dovedit superior D90-ului meu. Am facut niste teste si la diferite valori ISO si rezultatele sunt uimitoare. Zgomotul exista, dar mi se pare ca devine cu adevarat pronuntat abia de la ISO 10.000 sau 12.800 ceea ce pentru mine e foarte bine.
Acestea sunt pozele facute la fiecare valoare ISO. Puteti sa va uitati la ele si sa vedeti ca pana si la 25.600 poza e decenta. Zgomotul de imagine e mare, da; dar asta nu schimba faptul ca puteti face o poza din care sa se inteleaga ceva chiar si in conditii de lumina foarte scazuta.
Caracteristici speciale
Toate apratele foto din ziua de azi incearca sa atraga clientii prin mai mult decat tehnologia de baza (senzor/rezolutie/etc.). Dar Olympus a dus aceasta idee la alt nivel cu modelul OM-D.
Aici ajungem la ce spuneam la inceputul articolului, despre faptul ca OM-D este revolutionar. Unul din aspectele care m-a adus la aceasta concluzie a fost sistemul de stabilizare al acestul aparat.
Cand a aparut OM-D, era primul aparat din gama destinata consumatorilor care avea stabilizare de imagine pe 5 axe. S-ar putea sa fi fost primul dintre toate, dar nu vreau sa intru in discutia asta ca parca vad ca vreun Hasselblad de 200.000 de euro avea asa ceva de acum 2 ani si nu vreau sa spun prostii.
Asadar, stabilizarea pe 5 axe inseamna ca pozele vor iesi bine la timpi de expunere mai lungi indiferent in ce directie va tremura mana. 🙂 Mai mult decat atat, sa tinem cont ca vorbim de stabilizare in body si nu in obiectiv. Asta inseamna ca indiferent ce lentila montati pe aparat beneficiati de aceeasi stabilizare avansata.
Si tot la caracteristici speciale o sa trec si butoanele de control. Nu pot sa trec cu vederea prezenta a doua rotite de control in partea din dreapta a aparatului, lucru pe care multe DSLR-uri nu-l au. Daca va intrebati de ce sunt utile cele doua rotite, va dau un singur caz de utilizare.
Aveti aparatul pe Manual si incercati sa-l reglati pentru o scena la care lumina variaza destul de des. Faptul ca puteti controla diafragma dintr-o rotita si timpul de expunere din cealalata va fi un mare avantaj si un mare time-saver. Asta ca sa nu spun ca – cu putina practica – cele doua rotite pot fi folosite pentru navigare foarte rapida prin multele optiuni din meniu.
Va mai spun una si gata; mai sunt, dar nu vreau sa transform articolul intr-un roman. O sa ma opresc asupra unei caracteristici care mi-a atras atentia in meniu si care m-a cucerit de cand am vazut-o. Spre rusinea mea, nu mai stiu cum se numeste setarea, dar lasa utilizatorul sa controleze curba de lumina si culori din aparat. Cei care folosesc Photoshop sau Lightroom stiu la ce ma refer, pentru ca si aceste softuri folosesc asa ceva.
De ce ai vrea sa controlezi asta din aparat si nu in post procesare? Pentru ca de multe ori satisfactia e mult mai mare cand fotografia iese aproape perfecta din aparat, nu din post-procesare.
User experience
V-am spus multe despre Olympus OM-D, insa in final cel mai important e cum se comporta in situatii de zi cu zi. Eu l-am avut cu mine aproape zilnic in perioada in care a fost la teste si am tras cateva concluzii.
Unele butoane sunt cam mici si greu de apasat. Da, stiu ca am inceput cu un lucru negativ, dar nu va speriati. O sa vedeti ca ce va spun tine mai degraba de perceptie si de obisnuinta.
Eu nu am cele mai delicate degete, iar faptul ca trag cu un DSLR (si nu chiar dintre cele mai mici) in cea mai mare parte a timpului, a facut ca butoanele lui OM-D sa imi fie cam incomode. Sunt mici si apropiate, iar cursa fiecaruia e destul de lunga; pentru mine a fost un efort sa nu apas doua deodata.
Probabil ca o mana de domnisoara, obisnuita cu lucruri mai delicate s-ar descurca mult mai bine decat mine pe un astfel de aparat. Dar nu pot sa nu punctez ca mi-ar fi placut ca macar cursa butoanelor sa fie mai scurta.
Si brusc, s-au terminat chestiile care nu mi-au placut. Sa vedem ce am mai observat in rest folosind acest aparat.
Cele 35 de puncte de focus pot fi foarte utile. Acopera toata suprafata senzorului si asta inseamna ca putem focaliza oriunde, chiar si in marginea cadrului, daca asta consideram ca e necesar.
Vizorul electronic este de exceptie. Eu nu sunt adeptul live view-ului, dar consider ca vizorul electronic e mult mai mult de atat si ca sunt momente in care poate fi chiar mai util decat unul optic.
Nu intru in prea multe detalii pentru ca ma gandesc sa scriu un articol separat pe tema asta. Ce pot sa va spun este ca rezolutia vizorului este extraordinara; n-am avut in niciun moment senzatia ca ma uit pe un ecran, ci mai degraba printr-un vizor clasic.
Olympus a investit mult timp si multa atentie in procesorul de imagine de pe OM-D. Mi-am dat seama de asta din felul cum aratau imaginile iesite direct din aparat. Cand trag cu DSLR-ul meu, toata informatia e acolo; insa de multe ori trebuie sa o scot la suprafata in post procesare.
La OM-D nu este cazul. Imaginile arata foarte bine (chiar si in format jpeg) inca de cand le descarci. Iar punctul forte la acest capitol mi se pare modul in care aparatul masoara balansul de alb. Mi s-a intamplat de multe ori, mai ales in scenele cu lumina de apus sau de rasarit, sa fac niste poze si sa fiu usor dezamagit cand ajungeam acasa. Poza arata bine, dar culorile nu mai semanau cu ce vazusem eu in timp ce faceam poza.
M-am gasit intr-o astfel de situatie si cu Olympus OM-D si abia am asteptat sa ajung acasa sa vad daca imi face vreo surpriza neplacuta. Poza arata exact asa cum trebuia; culorile erau aceleasi, tonurile fusesera prinse asa cum le vedeam eu in momentul declansarii.
Iata pozele despre care vorbesc. P.S. Sa nu-mi spuneti ca nu vi s-a intamplat si voua macar o data sa faceti poze intr-o lumina calda si sa nu mai arate la fel cand le descarcati in calculator.
Dupa cum va spuneam, nu prea sunt fan al modului live view insa cu OM-D mi-am dat seama ca ar putea fi util cateodata. Asta datorita optiunii de focalizare cu ajutorul ecranului tactil.
Da, exact ca la telefon. Atingeti ecranul si aparatul focalizeaza in punctul pe care l-ati atins (aici devin utile cele 35 de puncte de focus). Am ramas uimit de viteza cu care OM-D focalizeaza folosind aceasta tehnica. Nu exista aproape nicio diferenta intre timpul de focus prin ecranul tactil si cel obtinut prin focalizarea clasica (jumatate de cursa a butonului de declansare).
Un mic sfat. Daca nu sunteti obisnuiti cu un aparat foto cu ecran tactil, s-ar putea sa faceti poze din gresala… Devine enervant la un moment dat, dar solutia este foarte simpla.
Olympus OM-D vine cu trei moduri de functionare pentru “touch to focus”: oprit, doar focalizare, focalizare si declansare. Comutarea se face printr-o simpla atingere direct pe ecranul tactil; nu trebuie sa intrati in niciun meniu si nu trebuie sa faceti nimic care sa va consume timp. Ca o recomandare, eu as tine aparatul in modul doar focalizare. In felul asta puteti sa focalizati rapid pe unele elemente fara riscul de a face poze nedorite.
Modurile prestabilite pot fi foarte utile in anumite situatii, desi eu nu sunt obisnuit sa le folosesc. Insa am facut un experiment in care am fotografiat acelasi apus de soare in modul Aperture Priority si cu presetul de Sunset. Va las cu pozele si decideti voi care va place mai mult.
Optica
Unul din marile avantaje al gamei Olympus este numarul mare de accesorii disponibile. Printre ele se numara si obiectivele, din care eu am avut la dispozitie 3 modele.
Obiectivul 12-50mm de kit, un obiectiv fix de 15mm si un tele de 70-300mm. O sa las obiectivul de kit la final pentru ca acolo sunt mai multe de spus.
Pentru inceput, o sa va povestesc despre obiectivul fix de 15mm. E conceput sa nu adauge aproape nimic la dimensiunile aparatului si are un capac incorporat ca sa poata fi folosit foarte rapid. Il recomand pentru cei care vor sa aiba OM-D-ul tot timpul aproape si gata de surprins un cadru, chiar daca este limitat.
Teleobiectivul este relativ mare. De fapt, are dimensiunile unui obiectiv de 70-300mm pentru un DSLR. Desi adauga considerabil la dimensiunile si greutatea lui OM-D, va spun ca merita din plin efortul. Nu vreau sa intru prea mult in detalii pentru ca prefer sa va arat cateva poze facute cu el. Veti intele avantajul oferit. P.S. Si pozele de aici sunt facute tot cu el.
Si acum am ajuns la obiectivul de kit. De obicei numele asta e asociat cu o lentila mediocra pe care fotografii incepatori o folosesc pana isi permit ceva mai bun.
Aici nu e cazul. Obiectivul de 12-50mm este foarte avansat si are caracteristici care il recomanda in foarte multe situatii diferite. Sa il analizam mai indeaproape.
In primul rand, obiectivul vine cu doua moduri de zoom; electronic si manual. Cand fotografiati, veti folosi zoom-ul manual in 98% din cazuri. Insa zoom-ul electronic este excelent pentru cei carora le place sa filmeze cu aparatul foto. El ofera o apropiere a subiectului constanta si controlata, iar pentru video acest lucru este foarte important.
Si mai e o caracteristica importanta a acestui obiectiv. Modul Macro. Posesorii de aparate DSLR stiu ca pentru focalizare sub 20-30cm trebuie ori un obiectiv dedicat pentru macro, ori un filtru special. De data asta nu mai este cazul. Iata cum arata doua fotografii ale aceluiasi subiect facute cu modul macro activat si fara el.
Autonomie
Nu insist prea mult pe acest subiect. Eu am avut o autonomie de 550 de cadre inainte sa trebuiasca sa incarc. Asta in conditiile in care n-am inchis LCD-ul (asa cum fac la DSLR-ul meu).
Pret
Speram sa nu trebuiasca sa vorbesc despre asta… Aparatul este extraordinar din atatea puncte de vedere, dar pretul reflecta acest lucru din plin.
Kit-ul ce contine aparatul si obiectivul de 12-50mm costa 5.000 de lei, iar la pretul acesta avem destul de multe alternative din zona DSLR. Chiar si asa, OM-D vine cu anumite trasaturi pe care DSLR-ul nu le poate oferi.
Concluzii
Cred ca e destul de clar ca Olympus OM-D m-a incantat, iar review-ul asta a sunat putin subiectiv; probabil ca asa si e. Dar nu pot sa ma abtin. Mi-a placut prea tare aparatul asta.
Ce e bun
- Poze de calitate foarte buna direct din aparat
- Obiectiv de kit excelent si un numar mare de accesorii disponibile
- Nivel de control mai bun decat la unele DSLR-uri
- Stabiliare in body pe 5 axe
Ce e rau
- Butoanele sunt cam inghesuite si sunt greu de folosit cu aparatul la ochi
- Pretul e cam piperat
Inchei spunand atat: daca am dreptate si mirrorless-urile chiar vor cuceri piata peste cativa ani, Olympus OM-D merita un loc in istorie pentru contributia adusa la acest lucru.
P.S. Am tras mult mai multe cadre cu Olympus OM-D cat l-am avut la teste. O parte din ele le veti putea vedea pe pagina de Facebook a blogului, iar altele vor aparea in viitoare articole (sper).
