Da, am ajuns si la eterna dilema. Ce ar trebui sa aleg, un device cu multiple capabilitati sau cate unul pentru fiecare scop pe care vreau sa il ating?
Fiecare din aceste doua abordari are avantajele ei. Sa luam cateva exemple: GPS vs. telefon cu GPS, camera foto vs. telefon cu camera foto, camera video vs. telefon cu camera video.
Toate aceste confruntari se reduc la urmatoarele 2 optiuni:
- Un device care le face pe toate – portabilitate crescuta dar sacrificiul calitatii
- Cate un device pentru fiecare – evident ma greoi, dar fiecare din ele are un scop si-l face bine
Azi vom lua exemplul camerei foto de pe telefoane. In ultimul timp aceasta a devenit un element important in lupta pentru suprematie. Producatorii se lupta in mega-pixeli, flash-uri led si soft-uri care mai de care mai performante.
In acest moment, suprematia este detinuta de Nokia N8 cu o camera de 12MP si lentile Carl Zeiss. Asta cel putin daca este sa ne luam dupa specificatii. Experienta mi-a aratat ca nu intotdeauna camera cea mai puterica face cele mai bune poze.
Am fost, de exemplu, foarte impresionat de camera lui LG Optimus 2x, fapt pe care am insistat sa pun accent in review.
N-am sa enumar acum telefoanele pe care le-am testat si performantele fotografice ale fiecaruia. Am sa va spun in schimb, de ce telefoanele mobile nu o sa ajunga prea curand sa faca poze mult mai bune decat cel mai ieftin point & shoot. Este vorba despre cateva elemente de baza in fotografie.
Senzor:
Faceam la un moment dat o scurta prezentare a tipurilor de senzori si la ce sunt ei importanti. N-am sa mai intru in detalii acum. Ideea este simpla: cu cat dimensiunea senzorului foto este mai mare, cu atat calitatea pozei este mai buna. Ori, in telefonanele din ziua de azi, din ce ince mai subtiri si mai compacte, senzorul va fi inevitabil de dimensiuni foarte reduse.
Obiectiv:
O fotografie buna poate fi facuta doar cu un obiectiv bun. Producatorii de obiective se bat sticla de calitate si numar de elemente asezate in feluri iscusite. Si chiar si cu un obiectiv de calitate, cateodata fara ajutorul unui filtru potrivit fotografia nu este desavarsita.
La telefoane ce gasim? Un fel de geam curbat cu diametrul de 2mm. Nu zic, proiectantii au facut minuni, tinand cont de limitarile in care trebuie sa se incadreze. Dar comparatia cu un obectiv adevarat nici nu intra in discutie.
Diafragma:
Si aici, problema vine tot de la dimensiunile foarte reduse. Pentru ca obiectivul este foarte mic, si lumina care patrunde la senzor este foarte putina. Astfel, telefonul este fortat sa compenseze prin tot felul de trucuri (de obicei ISO ridicat) pentru a evita pozele miscate.
Si cum explicam si in articolul mentionat mai sus: ISO mare + senzor mic = zgomot de imagine.
Soft-ul:
Nu in ultimul rand, trebuie sa vorbim despre soft-ul cu care vin echipate aceste dispozitive. De la “impresie” pe senzor la imagine .jpg fotografia trece printr-un soft care o prelucreaza cum stie el mai bine pentru un rezultat reusit.
In timp ce aparatele foto au un soft orientat in mod clar catre prelucrat fotografii, telefoanele beneficiaza de o aplicatie care face si ea ce poate. Este limitata in primul rand de puterea de procesare, pentru ca nu trebuie sa inghete celelalte functii ale telefonului doar pentru salvarea unei poze.
In loc de concluzie:
Nu incerc sa discreditez telefoanele mobile. Multe din ele au facut progrese extraordinare in domeniul fotografiei. Doar ca cel mai bun telefon cu camera foto pe care l-am testat facea poze un pic mai bine decat un point & shoot de la Genius pe care l-am cumparat acum vreo 4 ani cu 259 de lei.
Poate la un moment dat producatorii de telefoane vor face progrese si mai mari si vor incepe sa furnizeze solutii mult mai bune, dar pentru moment se confirma teoria: Un device dedicat face intodeauna treaba mai buna decat un all-in-one.
