Saptamana trecuta am avut ocazia sa testez indeaproape un Nokia N8, telefonul varf de gama al producatorului finlandez. Este un telefon pe care il asteptam cu nerabdare, pentru ca sunt un mare fan al acestei marci si voiam sa vad cu ce ies la inaintare pe piata.
Prima reactie pe care am avut-o cand am deschis cutia a fost de SOC. Era portocaliu… Pentru mine Nokia reprezinta telefonul cuminte al oamenilor care nu vor sa atraga atentia asupra lor. Dar uitand-u-ma mai atent mi-am dat seama ca nu era asa de rau; ba chiar imi placea cum arata. Portocaliul nu era unul plasticos si mat, ci mai degraba rafinat.
Sa vedem, deci, cu ce avem de-a face:
- Procesor ARM de 680MHz si 256MB de RAM
- Display capacitiv AMOLED de 3.5″ cu o rezolutie de 360×640 pixeli
- Sistem de operare Symbian^3
- Camera de 12MP si blit cu Xenon
- Memorie interna de 16GB
- Wi-Fi, GPS, Radio FM
Specificatii complete puteti gasi pe GSM Arena.
Eu am un Nokia 5230 de care sunt foarte multumit doar ca mi-as fi dorit sa aiba cateva functii in plus, functii pe care Nokia N8 promitea sa le aduca. In sfarsit avem de-a face cu trei homescreen-uri in care putem adauga widget-uri de orice fel.
Dar sa nu ne grabim, incepem cu inceputul. Prima imbunatatire fata de telefonul meu, am observat-o inca de cand am introdus cartela SIM. Sa va spun despre ce este vorba: la modelul 5230, cei de la Nokia au venit cu idee buna. Sa faca un slot pentru cartela la care sa avem acces fara sa desfacem telefonul. Pana aici totul bine, dar ce ne facem cand vrem sa scoatem cartela? Pai nu putem, trebuie sa desfacem telefonul si sa scoatem bateria. Consecinta? Slotul devine inutil…
Se pare ca la modelul N8 si-au dat seama de aceasta problema si au rezolvat-o. Acum cartela SIM se poate scoate la fel de usor cum a fost introdusa, prin intermediul fantei din lateral.
Am trecut apoi la inspectarea fizica a telefonului. Are o carcasa metalica cu aspect robust si elegant. Nu mai exista imbinari imperfecte care se misca (cum am mai vazut la modele mai ieftine). De asemenea se observa ca Nokia a renuntat la butoanele de apel fizice. A mai ramas doar butonul de “Menu”, care foloseste si drept breathing/warning light.
Mai gasim un buton pentru camera foto, slot-uri pentru cartela SIM si MicroSD, dar si un Micro USB si, atentie, mini HDMI. Ati spune ca mult, ca e incarcat si mai ales, de ce mini HDMI…? Asa am zis si eu, mai ales ca eu nu sunt genul de utilizator multimedia. Dar nu uitati, cati utilizatori atatea profile. Chiar inainte sa primesc telefonul stateam de vorba cu un amic, care imi spunea ca ii place totul la telefonul lui (Samsung Omnia), dar nu poate sa il conecteze la TV sa vada filme Full HD. Se pare ca Nokia vine in intampinarea acestor utilizatori.
Urmatorul lucru pe care l-am observat este display-ul. Rezolutia nu este foarte mare, dar tehnologia AMOLED asigura imagini placute de o calitate buna. Am insa si o observatie. Senzorul de lumina ambientala este cam sensibil si asta face ca luminozitatea ecranului sa fluctueze in functie de pozitia telefonului.
Exista totusi si un avantaj al acestei tehnologii. Noaptea, daca iei telefonul si-l deschizi pentru o operatiune oarecare, ecranul nu se aprinde brusc, ci datorita senzorului, lasa ochiul sa se adapteze la noua sursa de lumina.
Sa vorbim despre homescreen-uri. Sunt trei la numar, dar eu n-am folosit decat doua din ele. Widget-urile sunt standard, si incap 6 pe fiecare homescreen. Eu am gasit cate unul pentru fiecare nevoie a mea. Din pacate nu am reusit sa gasesc niste widget-uri de Facebook si Twitter dar nici n-am cautat foarte mult (eram mai mult curios).
Si aici am o mica observatie. Eram obisnuit de la 5230 sa folosesc bara de contacte cu fotografii. Nokia N8 n-a renuntat la ea, dar fotografiile au devenit cam mici. Nu este o tragedie, m-am obisnuit repede dar mi-ar fi placut sa fie macar de dimensiunea celor de la 5230.
Daca am ajuns la contacte, sa vorbim putin despre agenda. Nokia a inteles ca retelele sociale fac parte din profilul clientilor sai si a adaugat o facilitate asemanatoare cu cea de pe Android. Pentru fiecare contact in parte, putem cauta profilul pe retelele sociale si sa-l asociem acestuia. Sistemul mai are nevoie de lucru, dar e un pas inainte.
Un aspect care pentru mine este foarte important, este prezenta unui client de email reusit. Nokia a renuntat la clientul incorporat in Message Center-ul lor, in favoarea aplicatiei Nokia Email. Este usor de configurat si placut de folosit. Textul este usor lizibil si capabiliatile IMAP te lasa sa muti email-urile in foldere asa cum iti doresti.
Cu toate acestea, pe mine nu m-a multumit. Desi era setat sa interogheze server-ul la 15 minute, se actualiza doar cand avea chef. Mai mult, daca intram de pe PC in GMail si stergeam un email din Inbox, schimbarea nu se reflecta si pe telefon (nu, nici dupa 15 minute).
Dar stati, nu-i dracu’ asa de negru. S-a lucrat la de asemenea la aplicatia Mail for Exchange. Si se cunoaste. Totul se misca asa cum ar trebui. Actualizarea se face in timp real (atentie la trafic), plus ca putem sa sincronizam inclusiv contactele si calendarul prin intermediul sau. Per total, un client Push Email foarte reusit.
Si nu numai cititul email-urilor este placut. Si compunerea acestora se face in conditii optime. In modul landscape, tastatura este asezata foarte bine. N-am ratat nicio tasta, nici atunci cand ma grabeam. Mai mult, Nokia a renuntat la clasicul (si enervantul) vibrat la atingerea tastelor virtuale. Telefonul vibreaza in continuare, doar ca intr-un mod mult mai placut, mai “tactil”. De fiecare data cand atingi una din litere, chiar ai impersia ca ai apasat o tasta fizica.
Am instalat si SWIPE for Symbian dar nu m-a impresionat catusi de putin. El isi face treaba, dar mie nu-mi place… Plus, ca depinde de prezenta unui dictionar (care nu stie decat engleza) asa ca e cam inutil.
Apropos de Swipe. Am facut o constatare interesanta. Se pare ca la Symbian^3, Nokia a renuntat la Swipe to Answer, in favoarea unor butoane. Ce inseamna asta?
La toate touch screen-urile cu care am avut de-a face, operatiunile de genul: raspuns la telefon, oprirea alarmei, etc. se faceau printr-un swipe pe o suprafata specifica. Asta pentru a preveni actiuni accidentale. La N8, zona de swipe a fost inlocuita cu un buton clasic; virtual, dar clasic. Nu se invarte, nu se trage, doar se atinge… E adevarat ca ecranul capacitiv face in asa fel incat sa nu se apese in buzunar, dar tot cred ca metoda consacrata este cea mai buna.
Sa vorbim deci despre ecranul capacitiv. Raspunde frumos la comenzi. Nu se apasa cand vrei sa derulezi si nu trebuie sa-l atingi de mai multe ori pentru a executa comanda.
Mai mult, stie si multi touch. Si unde puteam sa testez mai bine acesta functie decat in Ovi Maps? Dar, dezamagire. Ovi Maps nu stia ce-i aia… Am incercat un zoom si a refuzat cu desavarsire. Dar asta se intampla la versiunea 2 a aplicatiei. Am facut upgrade la Ovi Maps 3 (da, pentru N8 este deja disponibil) si totul s-a rezolvat. A aparut suportul multi touch. Am putut sa ma joc cu hartile si cu zoom-ul. Nu, nu site gesturi de genul rotatie, sau alte lucruri din astea, dar mie tot mi-a placut.
Camera foto are 12MP si un senzor destul de impresionant zic eu: 1/1.83″. Aceasta ar trebui sa scada nivelul de zgomot de imagine considerabil. Atentie, camera foto vine setata la 9MP, asa ca daca vreti sa profitati de puterea maxima a acesteia, va trebui sa umblati in setari.
N-am sa emit verdicte in privinta calitatii pozelor, ci am sa va las pe voi sa va faceti o parere. Eu pot doar sa spun ca desi sunt adeptul camerelor foto dedicate, pentru un telefon s-a descurcat onorabil.
Spre final, vreau sa mai mentionez cateva mici detalii care mi-au placut la acest device.
Screen saver-ul este un ceas de noapte cu cifre mari si luminate discret. Nu consuma mult si este usor de citit. La inceput mi s-a parut usor inutil, dar m-am trezit folosind-u-l mai des decat as fi crezut.
Un feature interesant este modul de emisie FM. Asta inseamna ca putem transforma telefonul intr-un modulator FM, care am vazut ca este foarte popular printre soferii de masini care nu au mp3 player. Trebuie doar sa pornim player-ul telefonului si sa alegem frecventa pe care dorim sa emitem. Apoi pornim radioul pe aceeasi frecventa si ascultam muzica. N-am incercat sa-l folosesc pe post de statie emisie-receptie (nu stiu daca ar merge), dar ar fi interesant.
Deci cum mi s-a parut telefonul? Pai nu m-a dat pe spate. Nu in felul in care o face un Desire HD sau un iPhone 4. Nu m-a facut sa vreau sa-l butonez tot timpul. In schimb, am reusit sa desfasor cu el, cam orice activitate am avut nevoie.
Nu este un PDA, sau o mini tableta. Este un telefon. Are capabilitati imbunatatite, dar este in primul rand un telefon. Daca intri in dialer, poti sa formezi un numar sau sa cauti in agenda. Nu, nu ai optiuni separate. Pur si simplu, in timp ce formezi un numar, telefonul se uita in agenda dupa contactul al carui nume il tastezi.
Ca sa nu mai vorbim de acumulator. Tine vreo 3 zile. Asta in conditiile in care l-am butonat, m-am jucat NFS Shift (care s-a comportat admirabil) si am avut Wi-Fi pornit. Si tot a tinut 2 zile si jumatate, spre 3. Daca l-as fi folosit strict ca telefon probabil ar fi trecut putin si de 3 (nu stiu, zic si eu…).
Si dupa toate astea, telefonul mi-a placut. Mi-am dat seama ca imi pare rau sa-l trimit inapoi si ca m-as putea obisnui cu o asemenea jucarie in buzunar.
Concluzia:
Nokia nu se ridica la nivelul marilor competitori cu acest telefon, dar eu cred ca asta e un lucru bun. Utilizatorii diferiti au nevoi diferite si eu cred ca exista o piata pentru telefoane care nu trebuiesc incarcate in fiecare zi, dar care iti ofera o experienta multimedia cel putin decenta.
Epilog:
Am avut acest telefon in teste inainte de marele hype creat de parteneriatul Nokia – Microsoft, asa ca parerea mea nu a fost influentata de acest aspect. Mi-e greu sa-mi dau cu parerea in acest moment daca miscarea a fost sau nu una benefica. Poate sa fie sansa lor sau ultima suflare. Cred insa, ca daca isi joaca bine cartile, ar putea fi marea lor sansa. Va trebui sa asteptam si sa vedem.
