Inaugurez incepand cu acest articol, o noua categorie pe blog: “Sed si cuget”. In aceasta categorie veti gasi articole care nu contin informatii tehnice propriuzise, ci mai degraba cugetari de-ale mele, legate de situatiile cu care ma intalnesc zi de zi (bineinteles, tot din domeniul IT).
Primul articol din aceasta categorie se refera la standarde, atat in domeniul software/programare cat si in harware.
Deci, de ce standarde? De ce nu ar trebui fiecare producator sa-si proiecteze produsul asa cum il avantajaza pe el cel mai bine? Pai e simplu; e enervant sa trebuiasca sa folosesc N accesorii pentru N produse.
Sa luam ca exemplu cablurile de date de la diverse device-uri. De ce nu putem sa cadem de acord la un cablu cu care sa mearga toate telefoanele? Nu poate fi vorba de performante, pentru ca oricum toate sunt limitate la capatul celalalt de USB. In ziua de azi, daca ai noroc, telefonul tau are o mufa Mini USB sau Micro USB. Asta daca nu are vreo mufa proprietara pentru care cablul ori nu se gaseste ori costa cat telefonul.
Si asta daca ne lmitam de telefoane. Dar cum ramane cu aparatele foto, camerele video si multe alte device-uri care se pot conecta, teoretic, la calculator?
De ce nu cadem de acord ca Micro USB de exemplu, sau orice alt standard, poate fi folosit cu succes pe 99% din aceste device-uri.
Asta ca sa nu mai vorbim de Apple (stiu, deschid cutia Pandorei). Cum sa montezi pe MacBook o iesire video denumita MiniDVI pentru care sa vinzi cabluri la pret de camatari? HDMI e standard si ocupa cam la fel de mult spatiu ca MiniDVI, asa ca ergonomia nu poate fi un argument.
Problema se extinde si la software. Inteleg ca producatorii de soft incearca sa ramana competitivi prin dezvoltarea de inovatii proprii, dar eu cred ca se poate face un compromis.
In ziua de azi, foarte multe persoane folosesc un GPS. Solutiile sunt variate, Mio, Garmin, Ovi Maps, iGo si multe altele. Nu spun ca ar trebui sa existe o singura solutie pe piata, spun doar ca ele ar trebui sa foloseasca anumite standarde.
Daca eu deschid Ovi Maps si iau un reper pe GPS, pot sa-l dau mai departe cuiva. Dar asta numai daca si cealalta persoana foloseste tot Ovi, pentru ca punctul este trimis intr-un format proprietar. La fel si daca folosesc Garmin sau iGo. Nu exista un format standard pe care sa-l poata citi toate aplicatiile de navigatie.
Unii ar spune ca fiecare isi dezvolta propria aplicatie si cel mai bun castiga cota de piata. Asa este, dar un format standard nu afecteaza acest lucru. Preferintele consumatorilor se formeaza in mare parte din felul in care informatia este prezentata si mai ales din gradul de finete cu care este intocmita harta. Eu as folosi oricand o harta urata in 2D careia sa nu-i scape nicio straduta, in detrimentul uneia colorate frumos care nu stie localitati sau strazi mai mici.
Exista, bineinteles, vesnicul razboi al browserelor. Aici povestea este lunga si complicata. Nu poti sa obligi producatorii sa foloseasca acelasi motor (webkit, mozilla, etc…) pentru ca adevaratul razboi se duce la viteza de randare.
In schimb, nu mi se pare normal ca un browser sa interpreteze <h1> ca fiind de 22px cu margine de 15px, iar altul sa-l faca de 20px cu margine de 10px. De asemenea, nu e normal ca elementele spatiate la 10px unul de celalalt sa ocupe mai mult spatiu intr-un browser decat in altul.
Mai mult, povestea este mai spinoasa decat credeati. Acum cateva luni, YouTube a implementat o varianta a site-ului care in loc de Flash, foloseste tag-ul <video> din HTML5. Nimeni nu avea pretentia ca acest tag sa functioneze in Internet Explorer, dar odata accesat site-ul cu Firefox, surpriza: pentru ca cei de la Mozilla au ales sa implementeze acest tag cu alt codec decat Chrome, Safari si Opera, acesta nu functiona.
Razboi al producatorilor, ati spune, dar povestea merge si mai departe. Daca deschideam Firefox pe Mac OS si accesam acelasi site, mergea fara nicio problema. Deci nici Firefox nu era consecvent cu standardul video folosit. Pe Windows intr-un fel, iar pe Mac in alt fel…
Este foarte putin probabil sa ajungem vreodata intr-o lume in care toate softurile sa fie perferct substituibile, iar diferenta sa fie facuta de ergonomie si finisaje, si nici nu cred ca ne dorim asta. Mi-as dori in schimb, ca marii producatori sa adopte standarde atat cat sa ne faca viata mai usoara si sa creasca ergonomia utilizarii atat hardware cat si software.