Saptamana trecuta am avut pe mana un telefon care mi-a lasat o impresie mai placuta decat as fi crezut. L-am ales mai degraba pentru ca era singurul model Android 2.3.2 disponibil la teste in acel moment, dar am niciun motiv sa regret alegerea facuta.
Vorbesc bineinteles, despre noul Sony Ericsson Xperia Neo, pus la dispozitie de magazinul evoMAG. L-am primit in versiuniea rosie, ceea ce nu m-a incantat foarte tare la inceput. Insa incet, incet m-am obisnuit cu ideea si mi-a devenit chiar simpatic.
Vom incepe, ca intotdeauna cu specificatiile telefonului:
- Procesor Scorpion 1GHz cu GPU Adreno 205
- Memorie RAM de 512 MB cu capacitate de stocare de pana la 320 MB
- Display capacitiv de 3.7″ cu o rezolutie de 480×854 pixeli
- Camera foto de 8MP cu filmare HD
- Sistem de operare Android 2.3.2 Gingerbread
- Acumulator Li-Po de 1500 mAh
Dupa cum puteti vedea, avem de-a face cu cel mai mic model pe care l-am avut in teste pana acum. Este cu 0.3 inchi mai mic decat “standardul” de 4 inchi cu care ne-am obisnuit deja.
Acest lucru, impreuna cu carcasa din plastic fac din el un model usor si comod de folosit. Din pacate, aceeasi carcasa de plastic are si un dezavantaj. Capacul este foarte greu de dat jos. Trebuie sa tragi de el cu forta si traiesti tot timpul cu teama ca-l rupi. M-a facut sa nu-mi doresc sa mai umblu la el, decat cand am predat telefonul.
Odata depasit momentul capacului, am deschis telefonul pentru prima data. Era in chineza (sau japoneza, ca nu le deosebesc intre ele). Din fericire, prima setare este cea de limba si interfata este suficient de intuitiva incat l-am trecut rapid in Engleza (nu, nu vine si cu limba romana).
A urmat apoi o surpriza placuta din partea lui Android 2.3. Setarile pentru internet pe mobil de la Vodafone au fost detectate automat si instalate. Pentru mine a fost un pas important inainte, in conditiile in care pe LG Optimus 2x nu am reusit sa le instalez nici cu instructiunile in fata.
Si tot in urma experientei cu LG Optimus 2x, primul lucru pe care l-am cercetat a fost tastatura virtuala. Si de aceasta data, am gasit tot o tastatura numerica in modul portrait, dar una foarte ergonomica. Semnele de puctutuatie cele mai uzuale sunt la indemana fara sa fie nevoie de apasarea altor taste.
Si tot in urma experientei cu LG, dar mai ales a acestui tweet din partea lui Dan Paul, am intrat in setari sa vad daca se poate schimba layout-ul tastaturii. Am descoperit doua lucruri. Nu numai ca putem sa alegem tipul de tastatura in modul portrait, dar are o setare draguta prin care se poate trece de la un layout la altul printr-un swipe orizontal.
Si daca tot suntem la capitolul user input, am o mica observatie. Sony Ericsson a ales ca butoanele de Home/Back/Options sa fie unele fizice, nu capacitive. Mie nu mi-au placut. Le prefer pe cele capacitive de pe HTC Desire HD sau alte modele asemanatoare.
Insa ce mi-a placut cel mai mult la acest telefon a fost puterea de procesare. Dimensiunile sale reduse te duc cu gandul la un Android entry level, dar nu este deloc asa. Exceptand modelele dual-core, este unul din cele mai bine echipate telefoane de pe piata. Si asta se cunoaste.
Telefonul s-a comportat exemplar cu aproape orice i-am dat de facut. Mai mult, l-am testat si cu Asphalt 5 si randarea elementelor greafice a fost de exceptie.
Pentru prima data, am ales sa-i fac si un benchmark. La prima tura (cand nu avea mai nimic instalat de mine) a iesit pe locul 1 in Quadrant. Din pacate, pana am ajuns sa si documentez momentul, aplicatiile puse de mine il ingreunau asa ca punctajul a fost mai redus. Oricum respectabil, zic eu.
Ca tot vorbeam de aplicatii. In Android market exista o sectiune numita Sony Ericsson. Acolo am gasit nu numai aplicatii ale producatorului, dar si alte cateva alese probabil dupa popularitate. Doar doua exemple: TweetDeck si WisePilot.
Camera foto este capitolul unde aveam asteptari mari de la acest telefon. Sony Ericsson au fost printre primii care au inclus camere foto cu adevarat bune (pentru vremea lor), inca dinainte de smartphone-uri.
Din pacate timpul si contextul nu mi-au permis sa fac prea multe poze cu el, asa ca nu l-am testat foarte riguros din acest punct de vedere. Cu toate acestea, cele cateva poze pe care le-am facut mi s-au parut multumitoare. Tineti minte, vorbim despre caliltatea tehnica a imaginii, nu despre compozitie (acolo puteti da vina pe “artist”, adica eu).
De asemenea, telefonul vine echipat si cu o camera frontala destul de capabila din ce mi-am dat seama. Bineinteles, este folosita pentru apeluri video, asa ca nu mizati pe ea pentru alt tip de fotografii.
Ce nu mi-a placut la capitotul foto/video a fost faptul ca obiectivul camerei principale era pus exact in locul unde sta in mod natural degetul atunci cand tii telefonul pentru a vorbi. Este adevarat ca este protejat de o adancitura, dar ideea in sine nu mi s-a parut foarte practica.
Vestea buna este ca telefonul vine cu un buton pentru camera (m-am mai plans de lipsa lui la alte telefoane). Vestea proasta este ca butonul e cam incapatanat. Pentru declansare trebuie apasat mai tare, astfel incat ai sanse mari sa misti telefonul si sa strici poza. Probabil dupa ce te obisnuiesti nu mai e o problema.
La capitolul autonomie, Sony Ericsson Xperia Neo sta foarte bine. Pe mine m-a tinut un pic peste 24h in intervalul de incarcare 90% – 15%. De unde intervalul acesta?
Telefonul vine cu un led care indica starea acumulatorului. La 90% mi-a spus ca pot sa-l scot de la incarcat, iar la 15% mi-a recomandat sa-l conectez la curent. Am urmat instructiunile, mai mult de curiozitate, sa vad cum se comporta atunci cand e folosit asa cum l-au gandit proiectantii. Eu cred ca in aceste conditii s-a comportat cel putin onorabil.
Ultima surpriza placuta pe care mi-a rezervat-o Sony Ericsson Xperia Neo, avea sa apara la final. Inainte sa predau telefoanele aflate in teste, le fac un Factory Reset (stiti voi, contacte, parole, etc…). De fiecare data sunt foarte atent deoarece am observat ca telefoanele Android au prostul obiecei sa nu stearga si cardul de memorie.
Iata ca Xperia Neo are o bifa, chiar inainte de Factory Reset prin care putem alege sa stergem inclusiv cardul de memorie. Mie mi s-a parut foarte util si am apreciat acest amanunt. Din pacate nu stiu daca este meritul lui Android 2.3 sau al programatorilor de la Sony Ericsson.
Ce mi-a placut:
- Puterea de procesare
- User experience-ul
- Autonomia
Ce nu mi-a placut:
- Capacul de la baterie
- Display-ul cam mic (standardul de 4 inchi era mai potrivit)
- Butoanele fizice
Telefonul poate fi cumparat de la evoMAG pentru suma de 1875.30 Lei. Preturile pot varia in functie de magazin.
